Tudor Gheorghe lansează cartea „Vă dau un an din viaţa mea”

Publicat de pe data de octombrie 25, 2016

„Vă dau un an din viaţa mea” este un jurnal literar, iar lansarea volumului va avea loc prin câte un eveniment organizat înainte de fiecare concert din cele opt oraşe în care va avea loc turneul muzical „Toamna Simfonic”. „Vă dau un an din viaţa mea” este un jurnal extraordinar care vorbeşte de viaţa lui Tudor Gheorhe, de familia lui Tudor Gheorghe, de lumea teatrului, lumea culturii, lumea artei, vorbeşte de politica din România, vorbeşte, mai ales, de actori, de foarte mulţi actori… „Este scrisă cu sentimente”, declară criticul literar Florea Firan, directorul Editurii „Scrisul Românesc”. Prefața volumului este semnată de Dumitru Radu Popescu iar coperta este realizată de Adrian Tudor, fiul Georgetei și al lui Tudor Gheorghe.

Astfel, prima carte semnată de „trubadur” va fi lansată: pe 3 octombrie – la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, pe 7 octombrie – la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa, pe 10 octombrie – la Opera Naţională din Iaşi, pe 13 octombrie– la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, pe 14 octombrie – la Casa de Cultură a Sindicatelor din Botoşani, pe 17 octombrie – la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj- Napoca, pe 7 noiembrie – la Sala Filarmonicii din Timişoara.

La Bucureşti, evenimentul de lansare a cărţii are loc pe 25 octombrie (marţi), cu o zi înainte de concertul de pe 26 octombrie de la Sala Palatului. Volumul va putea fi achiziționat în București și la concertul „Toamna Simfonic”, pe care Tudor Gheorghe îl va susține miercuri la Sala Palatului.

Later edit:

„De azi încolo veți avea ocazia să citiți o carte care nu e mare, se citește foarte ușor, este scrisă cu mult umor, cu tristețe, cu amărăciune, dar este o carte în care veți vedea, veți întrezări că urmează să scriu lucruri mult mai importante”, a afirmat Tudor Gheorghe la lansare.

El a anunțat că pregătește o carte de proză.

„Sigur că acum urmează să public încă o carte de proză scurtă, ca să-mi fac mâna cum se zice, am și scris aproape jumătate din ea, și după aceea mă voi apuca să scriu și eu, ca orice intelectual român serios, o carte mai grea, un roman mai interesant. Să sperăm că voi avea tenacitatea, răbdarea să fac acest lucru”, a adăugat Tudor Gheorghe.

La evenimentul de lansare au fost prezenți: academicianul Dumitru Radu Popescu, cantautoarea Maria Gheorghiu, prof. univ. dr. Florea Firan, din partea editurii „Scrisul românesc”, fostul ministru al Turismului Dan Matei Agathon, fostul director al SRI Virgil Măgureanu.

va-dau-un-an-din-viata-mea

1974

Bătrâna „Skoda“ a lui nea Culai n-a mai vrut. Cu vreo 6-7 kilometri înainte de Craiova, aproape de intrarea în Ișalnița, n-a mai vrut. Dăduse ea semne de oboseală de cum plecasem din Vânju Mare. Pe la jumătatea drumului s-a mai oprit preț de vreo două ore să-și tragă sufletul, nea Culai a mai încurajat-o, i-a mai strâns niște șuruburi, i-a mai întins niște curele, i-a mai curățat nu știu ce conducte-nfundate și, după ce-a tușit sec de câteva ori a pornit. Pe la Filiași s-a-necat puțin, dar nu s-a oprit, iar la intrarea în Ișalnița, gata. Blândul nea Culai a coborât neputincios de la volan și ne-a încurajat:

– Până la autobuzul care aduce muncitorii la Combinat sunt mai puțin de zece kilometri. Luați-o pe jos că „baba mea“, a lovit gingaș cu piciorul în roata din față a autobuzului, nu mai poate.

După un turneu de trei săptămâni cu o comedioară clasică a lui Calderon de la Barca, Doamna nevăzută, pe scene improprii, prin săli în care atunci când nu erau spectacole se făceau nunți, cazați de multe ori în hoteluri în care baia era pe culoar, mâncând la restaurante aceeași ciorbă și aceeași friptură la tavă, indiferent de orașul unde eram, iată-ne la un pas de casă.

Brumărel, în dimineața asta era Brumar în toată regula. Se lăsase puțină ceață și era destul de rece. O parte dintre noi au hotărât să rămână în mașină și să moțăie în frig până ce teatrul va trimite pe cineva să-i recupereze. Câțiva, vreo opt, ne-am hotărât să plecăm pe jos făcând haz de necaz. Titi Gurgulescu și Lucian Albanezu o susțineau pe Iozefina Stoia și-i reproșau cu drăgălășenie supraponderabilitatea. Iozefina răspundea cu umor: „În teatru e nevoie și de astea mai grase, nu numai de uscături ca Geta și Lenuș“ (Geta era nevastă-mea, Lenuș soția lui Gurgulescu).

Încet, încet, am ajuns în stația ce lega Electroputere de Combinatul de la Ișalnița unde lucrau, pe-atunci, în jur de 20 000 de oameni. Muncitorii în grupuri mai mari sau mai mici, mai veseli sau mai îngândurați se îndreptau spre porțile combinatului.

Pe Iozefina n-au mai ținut-o picioarele, s-a așezat pe bordura înaltă și, la capătul puterilor și nervilor, și-a pus capul în palme și a început să plângă cu suspine.
– Eu de aici nu mă mai mișc! Tudore, spune-i lui Dorel să vină cu mașina să mă ia, că eu nu mai pot. Un bărbat care ne-a recunoscut strigă râzând unui prieten rămas mai în spate: „Nelule, uite bă, cum e viața! Noi la muncă și artiștii vin de la distracție.“ Altul, sigur pe ce spune, către cei din grupul lui: „Aia grasă e beată moartă. Nici nu se mai ține pe picioare“. Bietul de el, habar n-avea că „aia grasă“ cu farmecul, cu harul ei actoricesc, cu umorul ei, cu spontaneitatea ei făcea de pe scena Teatrului Național mii de oameni să mai uite de amărăciunea acelor zile.

5 Răspunsuri la Tudor Gheorghe lansează cartea „Vă dau un an din viaţa mea”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.